Despre minoritati

Despre minorități


Când nu stai în Dobrogea și vezi în inbox numele Mustafa, pentru o fracțiune de secundă te gândești: „Cine îmi scrie mie la ora asta?"
Dar tânărul domn, viitor absolvent al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” Constanța, tătar de origini și român prin cetățenie și dedicație, ne-a contactat pentru a pune umărul la filiala noastră din Mangalia.

Ne-a onorat gestul, cineva pronunțând, într-o comparație ce ține de naționalitățile conlocuitoare, numele ilustrului sas Stephan Ludwig Roth, gânditor umanist, istoric, profesor și pastor luteran din Transilvania, participant la Revoluția de la 1848 și militant pentru drepturile românilor în Transilvania și Ungaria.

 

Pentru că da, și liderii români transilvăneni își cereau drepturile ca minoritate în Imperiu (vezi dezbaterea pe legea Apponyi din Dieta Ungariei, la 1907).
Doar că o făceau într-un mod cu totul și cu totul diferit decât reprezentanții UDMR, cei care au sfidat sărbătorirea Centenarului și au depus exact în jurul datei de 1 Decembrie o propunere de schimbare legislativă, alegând singuri cum să interpreteze niște articole din textul Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia ca "promisiune nerespectată".
Domnul acad. prof. dr. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, le-a răspuns atunci civilizat și demn.
În 2012, când se lucra proiectul Pact pentru Basarabia, au fost contactați pentru o poziție pe această temă toți candidații la Parlamentul României, inclusiv reprezentanții minorităților naționale. Din cei 17 lideri contactați, am fost impresionați să auzim doar cuvinte de sinceră prietenie și cooperare. Singurii care s-au opus atunci semnării acestui pact au fost liderii partidelor maghiare.
Zicem liderii partidelor maghiare și nu liderii maghiari, pentru că în viziunea noastră adevărații lideri maghiari sunt oameni ca domnul Szilagyi N. Sandor din Cluj, care dă o lecție de istorie și civism (și aș spune eu și patriotism) acestor partide, dar și nouă ca cetățeni și etnici români, în articolul de mai jos.
„Şi, gîndindu-mă şi la Alba Iulia, am simţit că parcă sînt şi eu dator cu ceva acestor oameni: lui Vasile Goldiş, lui Aurel Vlad şi celorlalţi deputaţi pe care acolo i-am putut numai admira, aşa că după ce s-a lăsat seara, am ieşit pe balcon şi am aprins o lumînare să păstrez un moment de reculegere şi aducere aminte în memoria acestor eroi ai luptei pentru demnitatea minorităţilor, luptători umiliţi de atîtea ori şi de unii, şi de alţii. Fiindcă dacă ei au luptat cu atîta dăruire tocmai pentru idealurile pentru care luptăm şi noi, atunci ei sînt şi eroii mei, care mie poate înseamnă chiar ceva mai mult decît acelor care îi sărbătoresc cu atîta înflăcărare festivistă de parcă ar şti pentru ce ar trebui." Szilagyi N. Sandor nov.2018