Limba Română - Diacritice

Auto-critica zilei și cum au învățat calculatoarele să vorbească românește, deși statul nu le-a ajutat

 

Vom incepe acest mesaj la fel cum a inceput dimineata, fara diacritice. Calculatorul nou? Graba? Raspunsul de pe mobil? Sunt niste scuze veridice, ii intelegem pe cei care ne vor scrie asa, stiind cum ni s-a intamplat tuturor.

Dar vom continua cu diacritice din respect pentru Limba Română și, pentru cei mai curioși și răbdători, vă introducem într-o mică poveste despre diacriticele din limba noastră.

Ele apar odată cu Școala Ardeleană, fiind apoi folosite și dezbătute și schimbate în mai multe rânduri, până la stabilizarea relativă de la finele secolului trecut.
Cu scopul politic în minte (scoaterea în evidență a latinității), transilvănenii au pornit de la o grafie etimologică, cam exagerată prin inaccesabilitatea maselor, prin pregătirea filologică necesară.
Secolul al XIX-lea aduce trecerea treptată de la scrierea etimologică la cea fonetică (vezi August Treboniu Laurian , Titu Maiorescu, Ion Heliade Rădulescu), dar spre sfârșitul lui încă se mai scria cu trei sau chiar patru feluri de î (atât, cerênd, cuvînt, uneori şi adûnc; la gônd se renunţase), două feluri de ă (bărbat, rĕspuns), se punea ŭ final şi acolo unde nu se mai pronunţa, folosind aceeaşi literă şi pentru semivocala u (rĕsboiŭ, dar şi greŭ, eroŭ), sunetul z se mai scria în anumite cuvinte ca d cu virgulă (ḑile, ḑece, raḑă), iar litera i se scria cu căciulă atunci cînd reprezenta o semivocală sau i-ul mut de la finalul unor cuvinte (apoĭ, nimenĭ).


Simplificarea și distilarea ortografiei în sec XX au urmat calea firească a limbii, poate doar reforma ortografică din 1993 a făcut un pas înapoi, mai mult dintr-o delimitare de comunism decât dintr-un considerent de ordin lingvistic.
Era digitală a ridicat o nouă problemă. Și nu lenea utilizatorilor era problemă, ci limbajul în numere al calculatorului, care nu știa să ...citească și să scrie românește :)
 
Prin decizii luate în 1986 de Asociaţia Europeană a Producătorilor de Calculatoare ECMA şi Organizaţia Internaţională de Standardizare ISO, de la Geneva, se părea că trecerea va fi ușoară, dar tergiversările au continuat, standardizarea depinzând mult și de instituțiile statului, care au reacționat nițel mai târziu.
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” al Academiei Române confirmă ultimele diacritice de-abia în 2003, dar în 2005 încă se făceau cărți de identitate fără diacritice, legea obligativității venind doar în 2006.
 
"Pe internet, azi, utilizatorii scriu de obicei fără diacritice, din diverse motive.
Probabil atitudinea optimă în prezent este ca fiecare să facă un minim efort de a-şi configura calculatorul pentru a putea citi şi scrie româneşte (dacă se poate, cu diacriticele corecte). Experienţa arată că viteza de dactilografiere cu diacritice nu scade, în schimb confortul la citire este îmbunătăţit semnificativ." (capisci.ro)